Tratamentul comun al taurilor. Taur (zodie)

tratamentul comun al taurilor

Home » Cultura » Corida — artă, cruzime şi pericol Corida — artă, cruzime şi pericol Se încăpăţânează să reziste şi în prezent. Pentru mulţi, este dovada supremă a bravurii. Pentru şi mai mulţi, este încă un exemplu major de cruzime, de sadism din partea omului la adresa animalelor.

Don pentru tratament comun

Lupta omului cu taurul, inegală în remediu eficient pentru artroza articulației șoldului, dar de cele mai multe ori terminată în defavoarea celui din urmă, rămâne un subiect actual, puternic controversat, care nu lasă tratamentul comun al taurilor pe nimeni.

Dincolo de toate aspectele rămâne doar nisipul sângeriu, o viaţă jertfită tratamentul comun al taurilor altarul Zeului Distracţiei şi mulţimea care umple tribunele cerând mereu acelaşi sacrificiu Tauromahiile anticilor Corida de astăzi, de cele mai multe ori transformată într-un spectacol crud şi pe alocuri comercial, a fost, la originile sale îndepărtate, un ritual centrat în egală măsură pe actul de venerare şi pe cel de sacrificiu.

Uciderea taurului sau tauroctonia, cum o numeau vechii greci, la fel ca simpla luptă, respectiv tauromahia, avea în vechime semnificaţie pur religioasă. Pentru toţi anticii taurul simboliza principiul viril al procreerii şi forţa brută, telurică, vitală, care renaşte întotdeauna. Cele mai evidente apropieri dintre om şi taur ne parvin din Persia Antică, în a cărei cosmogonie primul om, Gayomarth, era întotdeauna întovărăşit de taurul său, Goch.

În Egiptul dinastiilor faraonice, taurul Apis a fost consacrat lui Osiris, forma coarnelor sale sugerând semiluna sacră a zeiţei Isis. La vechii greci, Zeus a luat forma unui taur pentru a o seduce pe frumoasa Europa, trimitere mai mult decât evidentă la masculinitatea şi vigoarea sexuală a arhetipului taurin.

Încet- încet, asupra taurilor oamenii au suprapus imaginea sacrificiului. Asociat riturilor dionisiace, un cult din Asia Mică, ajuns până în Peninsula Tratamentul comun al taurilor, introducea în religia romanilor misterele zeiţei Cybele, cu iniţierile unice concretizate prin băile rituale în sângele taurilor.

Era vorba de ritualul care a stat la baza coridei de astăzi: cultul lui Mithra, cel care a contribuit la răspândirea în Europa a sacrificiului taurilor, iniţial prin filiera elenistică şi apoi prin cea romană.

Nu minți - Nu întreba

Născut tot în Persia, acest cult pune durere de la sacru până la genunchi evidenţă identificarea taurului primordial cu zeul luminii, Ahura-Mazda.

Cea mai glorioasă dintre isprăvile zeului-celest Mithra era hăituirea, vânarea şi apoi uciderea taurului. Există mii tratamentul comun al taurilor documente care permit reconstituirea actului final al sacrificiului.

Mithra ţine animalul de coarne cu puterea sa nelumească, îl împinge cu genunchiul, îi trage capul spre spate şi-i înfige pumnalul în piept. Taurul era identificat cu zeul luminii, deci a ucide animalul-simbol echivala la persani cu deicidul mântuitor.

Zeul-taur sacrificat coboară, de fapt, graţia sa asupra eroului, care primeşte iniţierea sacră, prin faptul că înţelege şi vede uciderea animalului, ca fiind altceva decât renunţarea la propria sa natură animalică şi instinctuală. Vânătorul nu mai este vânător căci, transfigurat prin drama gestului sacrificial, dobândeşte stadiul evoluat de erou, iniţiat şi războinic.

retete pentru artroza genunchiului

Cultul lui Mithra a avut un mare succes în rândul legionarilor romani care doreau să se identifice cu eroul din mitul iranian. Peste tot în Europa unde au fost staţionate legiunile romane s-au descoperit mithraeum-uri, altare unde era reprezentat actul uciderii taurului.

Deloc întâmplător, cele mai vechi reprezentări au fost descoperite în Spania, sub forma mormintelor celtibere din Clunia. Luptele dintre tauri şi gladiatori erau omniprezente în spectacole sângeroase din Colosseum, iar cel care le-a introdus în Hispania a fost împăratul roman Claudius. Dacă în celelalte părţi ale lumii, luptele şi sacrificiul taurilor au fost uitate sau interzise, în Spania au rezistat şi s-au perpetuat de-a lungul secolelor până în prezent.

Dintotdeauna, pe pământ iberic, festivalurile religioase şi nunţile nobiliare au fost celebrate prin lupte cu tauri.

5 zodii care folosesc „tratamentul tacerii” in relatii

Cu toate acestea, corida nu s-a desfăşurat mereu sub această forma. Lupta dintre toreadorul înarmat cu muletă şi banderillas a fost introdusă de-abia din anulprimul toreador din istorie fiind marele Francisco Romero, considerat astăzi drept părintele coridei spaniole. Corida în Spania şi în lume Stilul, tehnica şi metodologia actuală urmate de toţi toreadorii care doresc să înfrunte taurii au fost gândite şi cuantificate de Juan Belmonteconsiderat de cunoscători drept cel mai mare toreador din toate timpurile.

Belmonte este cel care a introdus pentru prima dată stilul şi atitudinea riscantă de bravadă, de sfidare a pericolului.

Stilul său revoluţionar a cucerit mulţimile şi spectatorii, după el toţi toreadorii străduindu-se să-l imite, dar nereuşind niciodată tratamentul comun al taurilor egaleze performanţele şi spectaculozitatea. Belmonte a fost cel care s-a apropiat pentru prima dată la doar câţiva centimetri de bestia dezlănţuită în timpul periculoaselor eschive şi trucuri.

Tot el a fost cel care mângâia în premieră taurii care se năpusteau asupra lui, sau cel care dădea o ultimă sărutare taurului însângerat şi îngenuncheat în nisip, înainte de a-i împlânta între omoplaţi spada aducătoare de moarte… La începuturile coridei sistematizate sub regulamente, erau cinci stiluri distincte de luptă, cel andaluzian, aragon-navarez, cel din Alentejo, din Camargue şi Aquitania.

Stilul spaniol, corrida de toros sau la fiesta, este corida în care matadorul este asistat de doi picadori — călăreţii înarmaţi cu suliţe - trei banderilleros asistenţii care înfig în grumazul taurului ţepuşele cu cârlige în vârf şi ornate multicolorprecum şi un purtător de spadă, a cărui datorie este acea de a înmâna toreadorului spada înainte de actul final.

Corida spaniolă se desfăşoară de-a lungul a trei acte distincte. În prima parte, picadorii intră primii în arenă şi împung taurul cu lăncile. În a doua fază, toreadorul şi banderilleros hărţuiesc şi obosesc animalul.

Corida – artă, cruzime şi pericol - animagro.ro

Iar în ultimul act, taurul este ucis. Corida portugheză este foarte diferită, taurul nu este ucis în arenă, ci luat după încheierea actului şi dus într-un abator special, unde un măcelar îl ucide şi tranşează.

Conform tradiţiei portugheze, carnea tuturor taurilor ucişi este distribuită gratuit cantinelor sociale. Coridele din sudul Franţei au, la rândul lor, un regulament diferit: taurii care aleg să nu şarjeze după toreadori nu sunt ucişi.

De fapt, versiunea franceză este cea mai blândă, căci nu include nici uciderea, nici rănirea animalului. Scopul oamenilor din arenă este doar acela de a-şi demonstra abilităţile şi curajul, ferindu-se de coarnele taurilor. Luptele cu tauri au încă un mare succes în ţările Americii Latine, unde au fost introduse de coloniştii spanioli, mai ales în Mexic, Columbia, Venezuela, Peru şi Ecuador. Există coride chiar şi în Oman, singura ţară musulmană unde sunt permise astfel de lupte.

Coranul interzice strict organizarea de lupte între animale, sau chinuirea necuvântătoarelor în scop de amuzament. Arena Al-Batena din Oman este singura de acest gen din întreaga lume arabă. Se presupune că luptele cu tauri au fost aduse aici de maurii tratamentul comun al taurilor au cucerit Spania.

VIDEO. „Sumo” cu tauri, o tradiție veche de 800 de ani

Alte surse susţin o implementare pe filiera portugheză, ţinând cont că Omanul a fost o colonie a regatului Portugaliei timp de aproape două secole. Toreadorul — între agilitate şi sadism Figura centrală a unei coride este reprezentată de toreador, sau matador, cel care este cel mai des în contact cu taurul.

Toreadorul îşi începe cariera în perioada copilăriei, astfel încât corpul său deprinde de la cele mai fragede vârste reflexele şi agilitatea care mai târziu îl vor acoperi de glorie şi-i vor salva viaţa. Corida nu este considerată un sport, ci mai degrabă o artă. Nu există întreceri între toreadori, nici sisteme de punctare sau clasificare a performanţelor lor din arene.

Succesul lor depinde doar de impresia pe care o lasă publicului.

umflarea articulațiilor pe mâna dreaptă

La origine, primii toreadori spanioli erau doar nobilii, care luptau călare cu taurii, pentru a minimaliza riscurile. Lupta aproape corp la corp dintre om şi animal a fost lansată de cutezătorii din păturile sărace, care doreau astfel să se evidenţieze prin curaj. Cei mai faimoşi dintre ei sunt adulaţi în Spania natală. Au mai degrabă un statut de vedetă, de VIP, asemănător cu marii fotbalişti sau actori.

când articulațiile pelvisului doare

Ţin prima pagină a tabloidelor care relatează cu lux de amănunte despre succesul lor la femei sau ultimele lor aventuri. Cu toate acestea, se estimează că steaua lor începe să apună încet, dar sigur. La nivelul anilorun toreador câştiga mult mai bine comparativ cu cei din prezent.

Costumele lor în culori stridente, ornate cu sute de amulete şi bijuterii metalice, sunt croite astfel încât să nu le îngrădească libertatea de mişcare sau să aibă falduri de care să se agaţe coarnele taurilor.

Asevedeași